Bisericile fortificate din sud-estul Transilvaniei (3)

Beia ... zici ca este capatul lumii. Nu este chiar asa, dar cu siguranta este capatul judetului Brasov. Pana si trenul ca sa intre in Mures trebuie sa strabata un lung tunel, dandu-ti impresia ca treci dintr-o lume in alta. Satul, l-am gasit linistit, intr-o amiaza de sambata, in care parca nimic nu se intampla. Pe o coasta luceste in soare albul bisericii sasesti. A fost ridicata in secolul XIV. Se si vede ca este un stil diferit, mai nou decat cel de la Homorod.

Bisericile fortificate din Sud-Estul Transilvaniei

O mica excursie de duminica, pe la cateva dintre bisericile fortificate sasesti din Transilvania. Am inceput cu Viscri, apoi o scurta pauza la Saschiz (din pacate era in renovare si inchisa). Am ajuns si la Biertan, o mai veche dorinta, dupa care ne-am continuat drumul spre Agnita, Merghindeal, Dealul Frumos si Cincsor, peste podisul Hartibaciului.

Praia da Rocha, Algarve

Tineam mult sa ajungem in Algarve. Era unul dintre locurile "must see" din Portugalia. Tinutul cel mai sudic al Portugalia este un tarm de ocean foarte abrupt pe cea mai mare parte, cu golfulete stancoase, faleze inalte, plaje inguste. Din pacate, baie nu prea poti face decat in mijlocul verii. Oceanul este foarte rece ... Am stat doua zile la Portimao, unul din orasele cele mai mari din Algarve, la doar cateva sute de metri de cunoscutele plaje Praia do Vau si Praia da Rocha. Nu prea iti dai seama care unde se termina si care unde incepe, iar de prinzi si vreme buna, nu-ti vine sa te mai desprinzi de nisipul fin.

Lisbon Tram

Etna, drumetie pe un vulcan

Dimineata ne trezim pe o vreme senina si racoroasa. Aici, in Catania, doar diminetile sunt racoroase. Pe usa balconului, larg dechisa, intra mirosul de lava solidificata. L-am simtit din prima zi, cand am ajuns aici. Imi aduce aminte de mirosul pietrelor de pe terasamentul cailor ferate. Pai tot vulcanice-s si ele, nu?

In jurul Pietrei Mari

Ar fi inceput frumos ziua, daca n-as fi avut capul cat un pepene rosu si senzatia ca cineva alearga pe „acoperisul” meu. Deh din cand in cand, vineri seara se intampla ca niste prieteni sa scoata lumea in oras cu prilejul schimbarii unor foi din calendar. Am aruncat ochii pe geam, in speranta ca stropii de ploaie imi vor salva ziua si nu ma vor lasa sa plec cu doua pedale sub picioare pentru cateva ore ce se anuntau grele. N-a fost asa … era placut afara.