Dincolo de noi, dorim sa cunoastem lucruri ce nu ne-au fost date privirilor. Asa a inceput si Tiblesul … O dimineata senina de primavara, cu o sosea printre campuri verzi de iarba cruda. Cand am trecut de Galgau, am intrat intr-o alta lume. Un mic canion de piatra, ce-mi aducea aminte de filmele cu Margelatu, ne-a dus dintr-o tara intr-alta. Asa se intra in Lumea Lapusului … cu gandul la haiducii secolelor trecute. Daca ai fi un ipocrit, ai spune ca e un peisaj dezolant … dar dincolo de peisajul antropic, dat de exploatarile miniere, ce le vezi la tot pasul, este o tara a farmecului, cu sate bogate, paduri trezite la viata, si mult mult soare … intr-o dimineata racoroasa de aprilie.

    Am trecut, dupa o ora si ceva de mers cu masina … cum spuneam, am trecut de Grosii Tiblesului. De aici incepe sa se vada muntele … Eram pentru prima oara in fata lui … el pentru prima oara privea de sus spre mine. Dar sa nu vorbesc despre mine … suntem o mana de oameni, cu pofta de munte, cu chef de bucurie, care avem un scop, astazi … Tiblesul. Pentru asta am plecat, in zori de zi, din Cluj … asta ne asteapta. Frumos munte; vazut si de departe. Dupa cum spuneam … Tya, asta este un munte abruptel, ce-mi seamana cu Ciucasul, in priviri. Trei varfuri se insira in linie. Recunosc Arcerul, Tiblesul, si, spre rusinea mea, pe al treilea nu-l stiam (aflu ca e Branul, cu 1840 m). 
     Trecem de Grosii Tiblesului, urcand pe Valea Bradului, spre poale de munte. Pana la urma sperietura cu 38 de km dus/intors ramasese doar ceva ce nu va fi. Djonexx luase track-ul pe GPS, din sat, si nu de la poale. Ma si miram eu, ca in muntele asta abrupt, sa ai unde sa mergi 20 km in 1200 metri, diferenta de nivel … Am trecut de marele canton silvic Izvorul Rau, de la confluenta Bradului, cu vaile Hudin si Stregior, acolo unde se lasa in drum piciorul Guidura.. Ne oprim sa cautam un loc pentru tabara de diseara, si totul pare in ordine. Mare canton isi fac astia, d-le. Doua sau trei etaje … nu am tinut minte … oricum mult prea mare pentru un ocol silvic obisnuit. Cine stie ce e la mijloc …
    Drumul ne mai tine vreo trei kilometri, pana la o mina parasita, de la confluenta cu Valea Prelucilor. Este mina Izvorul rau. Aici e baza plecarii noastre spre munte. Adi, e calauza … el a mai fost, si ne asigura de reteta succesului pentru acest munte. Dar calatorului ii sade bine cu burta plina, asa ca inainte de drum, intindem o masa plianta de  la Paul, si insiram ce avem mai bun pe ea  [cititi tot articolul …]

Articol complet, pe ALPINET
Album foto ALPINET
Fotografii, pe FLOARE DE COLT
———–