Dimineata de 28 august ne urneste cu greu din oras. Vineri seara ne prinsese tarziu pe la terasele din centrul Brasovului, astfel ca primele ore ale zilei urmatoare nu-s chiar cele mai usoare. Ora 8 vorbita, se face ora 9 si, cu toate celelalte trebusoare de rezolvat inainte de drum, abia pe la 10 parasim Brasovul, cu prima tinta stabilita a fi Homorodul.
Avem doua planuri pe ziua de azi: sa cascam bine ochii dupa mormanele de gunoaie aflate in stanga si in dreapta itinerariului, si sa nu cumva sa ratam vreuna din frumoasele biserici sasesti dintre vaile Palosului si Homorodului. Si astea toate realizabile in ultima zi calduroasa a lunii august, urmand a ne pregati pe urma de zilele racoroase ale toamnei transilvanene.

[dropcap1]H[/dropcap1]omorod. Dupa goana masinilor pe serpentinele Padurii Bogatii, urmeaza depresiunea linistita de la Hoghiz, acolo unde valea Homorodului se varsa in Olt iar dupa inca vreo 3-4 kilometri oprim masinile in mijlocul comunei Homorod, lang biserica saseasca din localitate. Lacas de cult sasesc are satul, sasi mai putini. Au mai ramas vreo zece, din spusele celui ce ingrijeste biserica. Zilele astea sunt insa de vreo patru ori mai multi, caci vreo 30 au venit in concediu din Germania.

Biserica romanica din Homorod dateaza de la sfarsitul secolului XIII, in jurul anului 1270. Biserica se afla intr-o incinta fortificata poligonala, cu turnuri aflate in colturi. O incinta exterioara dubleaza sistemul de fortificatii. In interiorul bisericii am gasit o frumoasa orga in stil baroc, din secolul XVIII.

Am ajuns numai bine, cu vreo jumatate de ora inaintea slujbei de la ora 11, asa ca avem vreme sa dam o vizita prin biserica (cu amabilitatea celui ce are grija de ea). Impresioneaza simplitatea ei, curatenia si buna stare in care se afla. In spatele bisericii, in coltul nord-vestic al fortificatiilor se afla binenteles un “Turn al Slaninii”, exact ca la mai cunoscuta Viscri. Printre altele am inteles din surse ca incinta fortificata nu a fost cucerita niciodata.

De la Homorod incepe „munca” noastra de azi. Ca doar nu am venit doar sa ne distram. Trebuie sa urmarim in stanga si in dreapta drumului mormanele de gunoaie (daca exista sau nu), astfel ca ambele masini ruleaza pe sosea cu o viteza „de croaziera” de 30 km pe ora si cu avariile pornite pentru a nu fi injurati de ceilalti soferi. Prima „captura” este de fapt o capcana. O tabla ruginita ne face cu ochiul din camp. Tragem frana si sarim bucurosi din masina. Am gasit primele gunoaie! Alarma este falsa. Tabla e de fapt usa ruginita a unui tractor ce se tot invarte dintr-o parte in alta a terenului taind iarba cu o cositoare. Dezamagit, il conving totusi pe Oli sa dam o fuga pana la paraul Homorodului sa vedem de albia este curata. Hai sa zicem ca ceva ceva am gasit. Pe o craca, in mijlocul apei, troneaza un cauciuc inconjurate de tot felul de zdrente si pet-uri aduse de ape la viituri. Punct marcat!

Am ajuns in Cata. O frumoasa biserica ne opreste din drum. Din pacate nu prea reusim sa o fotografiem datorita amplasamentului. In curtea interioara putem intra pe langa scoala (am observat ca in zona satelor sasesti scoala se afla deseori in incinta bisericii), si ne invartim pe langa zidurile vechi si ferecate. Nu putem nici sa o inconjuram caci nava bisericii se termina brusc intr-un zid de aparare iar zidurile exterioare ale bisericii se blocheaza in zona de case fara acces stradal din partea asta. Singura solutie e sa ajungem undeva pe deal, sa privim tot monumentul de sus. Simplu … dar complicat.
Am aflat de la un localnic pe unde am putea ajunge sus. Ca-i prin tiganime nu este nicio problema. Mie mi s-au parut de treaba. Alt obstacol ne asteapta … podul de peste rau. Oli a trecut cu Golf-ul mai inalt, dar masina lui Stefan s-a infipt cu scutul in marginea unuia dintre cilindrii de beton. Ne-am cam speriat un pic, mai ales ca de sub masina incepuse sa picure ceva …
Ca sa zicem asa „am gustat” si ne-am convins ca nu e nici ulei si nici benzina. Ce naiba sa fie? Dupa vreo 20 de minute de „analize” cu lanterna, cu pipaitul, ne-am lamurit ca numai lichid-ul de la aerul conditionat poate sa fie. Oricum cheful de urcat pe deal ne-a trecut, asa ca am decis ca e mai inteligent sa ne continuam drumul pe sosea.

Spre Palos au asfaltat bine. Asa se lauda si panourile galben/albastre de pe margine. Si daca pana acum ne-am multumit sa ne oprim la fiecare gramajoara ce depasea cu putin un metru, am avut si noi satisfactia (cam aiurea sa spui asa, nu?) de a gasi ditai groapa de gunoi a satului Palos. 15 metri in lungime, vreo 5 in latime, si vreo 3-4 in adancime. Ce contine? De toate. Carcase de masina, zdrente, sticla, tabla, plastic … si un stufaris mai incolo, din cauza caruia n-am putut eu ajunge la calea ferata (unde aveam niste viziuni fotografice …sic!, vorba amicului CristiF)

Apoi se termina brusc asfaltul, ramanand doar indicatoarele cu “drum reabilitat prin grija …” si praful ridicat in urma. Zici ca mai intai au plantat indicatoarele si doar pe urma s-au apucat de asfaltat. Am ajuns la o rascruce de drumuri. In dreapta e Harghita si cu usurinta poti vedea dealurile de pe cumpana de ape dintre Homorodul Mare si Tarnava Mare. Deocamdata trecem la stanga, peste calea ferata ce duce la Sighisoara, pentru a face un popas in una din fundaturile judetului Brasov.

[dropcap1]B[/dropcap1]eia zici ca este capatul lumii. Nu este chiar asa, dar cu siguranta este capatul judetului Brasov. Pana si trenul ca sa intre in Mures trebuie sa strabata un lung tunel, dandu-ti impresia ca treci dintr-o lume in alta. Satul, l-am gasit linistit, intr-o amiaza de sambata, in care parca nimic nu se intampla. Vatra satului este tipic saseasca, cu spatii verzi largi intre case si drum, cu o mica depresiune inierbata in mijlocul satului, parca tinand loc de piata. Doar sasii nu mai sunt …

Pe o coasta luceste in soare albul bisericii sasesti. A fost ridicata in secolul XIV. Se si vede ca este un stil diferit, mai nou decat cel de la Homorod. Fortificatiile au fost adaugate mai tarziu, in timpul lui Vladislav II Jagelon, intre 1493 si 1516, in doua etape. Erau trei turnuri de aparare. Astazi am mai vazut doar unul, aflat intr-o stare destul de buna. In biserica nu am putut intra. Portile erau bine ferecate cu grilaj si lacate.